Un cantec vechi spunea:
“Tu stii totul despre ce-i cu-aceasta viata,mie insa mi s-a-nchis usa in fata.Dar sunt mester la inventat povesti,mai mester decat ai sa izbutesti sa fii tu vreodata,pentru ca,desi ai bani puhoi,eu am norocul sa gasesc flori in gunoi.Si stiu sa descopar ceea ce nu e si ma pricep la asta mai bine decat tine.”
Si atunci,da-le naibii de socoteli si de cifre!
Stii sa spui cata dragoste ai in tine?Un kil?Un litru?
Nu stii,nu?
Si atunci, da-o naibii de matematica.
Inventeaza ceea ce nu exista. pentru ca ceea ce exista apartine tuturor.
Dar,daca reusesti sa gasesti ceea ce nu exista, atunci ai ceva numai al tau.Si, daca cineva vede ceea ce vezi tu, atunci ai gasit pe cineva care traieste ceea ce traiesti si tu.
Nu-l lasa sa plece. Opreste-l! Traieste povestea! Povesteste!
Povestile sunt ca oamenii. Nu sunt facute sa traiasca singure.
Intr-un colt al lumii este cineva care traieste o poveste ce se oglindeste intr-a ta.
Uita-te in jur! Acel cineva nu e asa departe. E cealalta jumatate a cartii.
Nu mai pierde timp scriind alte pagini…
Cauta-l!
Restul il veti scrie impreuna.
Pentru ca nu e nimic mai reusit ca doua povesti ce se impletesc… 
